Personalitatea brandului

Stimaţi bancheri, sunt blogger de succes, vă invit să renunţaţi la cămaşă

Eram copil încă atunci, la începutul anilor ’90, când am câştigat un concurs organizat de un post de radio. Premiul consta într-o scurtă participare în emisiune şi şansa de face o dedicaţie, în direct. Am ales să propun o dedicaţie pentru tatăl meu, un cântec lăutăresc, al lui Zavaidoc, dacă nu mă înşel. Ştiam că ies, cu cântecul în cauză, din stilul rock clasic al postului, un stil promovat cu destulă morgă snob-elitistă! Citește mai departe!

Postat în , , , , , , , , ,

Vreau să fiu un brand tot atât de mult precum îmi doresc să fiu o clădire

Un titlu prea lung şi cam împiedicat, dar numai pentru a exprima cât mai fidel ceea ce în engleză sună cu mult mai bine:

I want to be a brand about as much as I want to be a building.

Adică deloc. Este unul dintre contrargumentele unuia¹ care respinge categoric ideea de branding personal. Pentru că ar elimina umanitatea din noi şi ne-ar transforma în simple construcţii ficţionale. Ba mai mult, ne-ar transforma în obiecte. Şi cine îşi poate dori să fie o clădire?! Citește mai departe!

Postat în , , , , , , , ,
Go to Top