Branding personal
The Hunger Games: 10 lecţii de imagine personală
1 Rămâi în joc.
2 Ascultă-ţi stilistul.
3 Fă publicul să te iubească. Citește mai departe!
The Hunger Games – un manual de imagine personală
Poveştile populare conservă şi transferă valori şi modele de acţiune relevante pentru o anume cultură. Personajele şi faptele lor sunt instrumente în vehicularea unor elemente de înţelepciune cristalizate şi verificate în timp. În analiza poveştilor populare sunt deci nesemnificative criteriile după care judecăm operele culte (consistenţa intrigii, controlul asupra ritmului naraţiunii, credibilitatea sau bogăţia universului ficţional etc). Ideile sunt mai importante aici decât formula sau perfecţiunea ficţională.
Melancolia şi povestea personală
Melancolia e înşelătoare. Nu despre melancolie e vorba în filmul lui von Trier, ci despre depresie. Asta şi-a propus regizorul, marcat de o observaţie a terapeutului personal: depresivii primesc dezastrele cu calm, pe când ceilalţi cad victime panicii. Lars von Trier tocmai experimentase pe cont propriu depresia. Şi-a propus şi a reuşit ca prin Justine să vorbească despre el şi despre ea, dându-i şi dându-şi dreptate. În plus, Melancolia sună mai bine decât Depresia. O prestanţă culturală mai potrivită pentru un film construit de un expert în captarea atenţiei. Citește mai departe!
Motanul încălţat – 40 de lecţii de imagine personală (III)
Omul sursă/suport este omul către care face trimitere o imagine publică. Este titularul şi beneficiarul brandului. Influenţează prin acţiunile sale modul în care este văzut. În acelaşi timp, suportă presiunea multiplă care vine, pe de-o parte dinspre imaginile pe care ceilalţi le au despre el, iar pe de altă parte se modifică pentru a confirma brandul, odată ce l-a identificat. Citește mai departe!
Motanul încălţat – 40 de lecţii de imagine personală (II)
Copiilor (şi adulţilor) le plac poveştile cu animale fermecate, căpcăuni şi oameni obişnuiţi care reuşesc. O interpretare mai aproape de contextul în care C. Perrault a scris povestea vede în motanul încălţat “modelul secretarului burghez care îşi serveşte stăpânul cu fidelitate completă” (Jack Zipes [1988], Fairy Tales and the Art of Subversion). Am văzut deja că povestea prezintă un model de acțiune pentru PR-iști, cei care veghează asupra imaginii personale. Sunt însă şi alte învăţăminte pe care le putem descoperi, dacă ne plasăm în perspectiva creatorului de brand. Mai exact, haideţi să urmărim motanul încălţat în acţiune ca şi cum ar fi brandul tânărului stăpân. Citește mai departe!
Comentarii recente