Ce te împiedică să fii un șef mai bun
Zilele trecute am vorbit despre comportamentele nocive ale șefilor. Fiecare dintre ele este semnul unei slăbiciuni de caracter și a fost identificat dintr-o perspectivă mai degrabă etică, decât pragmatică. Altfel spus, “șeful bun” este mai aproape de rai și este probabil un om fericit, iubit și respectat de cei din jur. Dar, cum observa și Monica, bunele relații personale nu garantează nici succesul organizației pe care o conduci și nici viitorul tău ca șef. Deși…
Pe de altă parte, există mitul că “șeful rău” are succes. E mână de fier și obține maximum de la subalterni. Sau este mai eficient decât alții fiindcă nu-și pierde vremea cu scrupule etice în relațiile cu subordonați, colegi sau clienți.
Perspectiva organizației – care se dezvoltă sau suferă sub comanda cuiva – arată totuși că relațiile interpersonale și integritatea etică influențează semnificativ eficiența unui șef. Un studiu din 2009 arată că între cele mai frecvente 10 trăsături care descriu un șef incapabil apar măcar trei dintre cele 12 care îl fac antipatic!
Americanii Jack Zenger și Joseph Folkman au analizat peste 11 mii de lideri din companii, dintre care cel puțin 30 de directori generali care au fost demiși chiar pe durata cercetării. Interesant este că majoritatea liderilor în cauză recunoșteau comportamentele greșite, dar nu erau conștienți de faptul că le practicau ei înșiși! De aceea, o mică verificare poate fi de folos oricui. Sper să vină la timp!
Lipsit de energie și entuziasm. Orice sarcină nouă îți apare ca o povară și te temi că nu vei face față.
Te mulțumești cu puțin. În general exagerezi dificultatea sarcinilor astfel încât să dai bine atunci când le duci la bun sfârșit. Ești modelul celui care se pregătește pentru eșec: “V-am spus eu că e greu/imposibil!”. Promiți cât mai puțin pentru a putea (eventual) să livrezi mai mult.
Lipsit de viziune și direcție. Crezi că principala ta sarcină este să execuți ordinele. Inevitabil apare momentul în care trebuie să iei o decizie; fără exercițiu, te blochezi sau întârzii. Oricum, crește riscul să faci alegerea greșită.
Lipsit de discernământ. Iei decizii care se dovedesc a fi fost în defavoarea organizației, lucru anticipat corect de către cei din jurul tău.
Nu colaborezi. Îți eviți colegii și acționezi de unul singur, pentru că îi consideri pe toți ceilalți competitori. Te lipsești astfel de sprijinul, experiența și calitățile de care ai nevoie.
Ratezi să fii un model pentru ceilalți. Stabilești standarde de comportament sau așteptări de performanță pe care nu le atingi nici tu. Ești taxat drept ipocrit și îți subminezi autoritatea.
Respingi ideile noi. Refuzi sugestiile de la colegi și subordonați. Organizația se blochează din lipsă de idei și soluții.
Nu înveți din greșeli. Nu te dezvolți. Chiar dacă greșești mai puțin decât alții, experiența ta rămâne săracă și te pregătește pentru repetarea erorilor.
Nu știi să comunici cu oamenii. Fie că te comporți agresiv sau nepoliticos, fie că ești absent sau moale, pentru ceilalți apari drept nepăsător, egoist sau fricos. Pierzi mare parte din sprijinul pe care un lider îl primește de la echipa sa.
Îți neglijezi subalternii. Te concentrezi asupra ta, fără să contribui la dezvoltarea colegilor și subalternilor. Ca urmare, oamenii și echipele pe care le conduci devin tot mai puțin eficiente, tot mai puțin implicate., tot mai puțin loiale.
Te regăsești în vreuna dintre aceste ipostaze? Înseamnă că ai făcut primul pas pentru a ieși din categoria liderilor care ratează. Odată identificată problema, poți lucra la depășirea ei, prin exerciții de comunicare, planificare sau dezvoltare personală. Mai multe într-un articol viitor.
Ce te împiedică pe tine să fii un șef mai bun? Răspunde la COMENTARII sau trimite-mi un mail.