Eram copil încă atunci, la începutul anilor ’90, când am câştigat un concurs organizat de un post de radio. Premiul consta într-o scurtă participare în emisiune şi şansa de face o dedicaţie, în direct. Am ales să propun o dedicaţie pentru tatăl meu, un cântec lăutăresc, al lui Zavaidoc, dacă nu mă înşel. Ştiam că ies, cu cântecul în cauză, din stilul rock clasic al postului, un stil promovat cu destulă morgă snob-elitistă! Citește mai departe!